Ionuț Ruscea, Sustainability & CSR Manager: în România, piața de joburi în sustenabilitate este la început

Continuăm seria Oameni în Sustenabilitate cu o persoană la fel de captivantă, pasionată de mediu și cu dorință de acțiune ca toți profesioniști intervievați în această rubrică specială.

De la viața de ONG-ist la cea din corporație, din România în Suedia și înapoi, de la Waste Management Specialist la IKEA la Sustainability & CSR Manager în cadrul Romstal, Ionuț Ruscea a învățat din toate și a acceptat să împărtășească din experiențele sale. 

Discutăm despre drumul său profesional, cum se creează un departament de sustenabilitate, dar și despre obstacolele întâlnite în recrutarea personalului. Un dialog sincer și informativ, plin de experiențe și învățăminte valoroase.

Cum arată parcursul tău profesional și cum te-ai decis să lucrezi în domeniul sustenabilității?

După mai bine de zece ani petrecuți în societatea civilă, lucrând în mai multe ONG-uri, majoritatea de mediu, m-am hotărât să-mi testez cunoștințele în business. Se cristalizase deja o pasiune pentru mediu și am zis că merg într-o companie să fac ceea ce spuneam că trebuie făcut. Dintre toate domeniile, am ales să depun cea mai mare energie în problematica deșeurilor. 

Inițial, mă deranja prezența lor în natură, dar ajuns în industrie, mi-am dat seama că este, de fapt, o problema sistemică, nu un fenomen de indisciplină individuală. Am început cu niște roluri foarte tehnice la IKEA, unde am avut norocul să contribui la construcția unui sistem de waste management cu rezultate foarte bune. După câțiva ani, pasiunea m-a propulsat într-o echipă minunată de R&D din Suedia, unde am studiat modele de bioeconomie circulară, soluții de a reintroduce deșeurile alimentare înapoi în lanțul valoric. În ultimul an, m-am axat pe România, unde am acceptat provocarea de a construi o echipă de Sustenabilitate & CSR într-o companie românească.

Ce responsabilități și sarcini îți revin în calitate de Sustainability & CSR Manager? 

Ca manager al unui departament nou, am avut norocul să îl pot construi după mintea mea. În primul rând, îți definești misiunea în interiorul organizației și identifici stakeholderii, iar apoi stabilești ce fel de competențe îți trebuie. Definești job description-urile și începi recrutarea. În paralel, îți cauți aliați în organizație și faci multe, multe analize care îți dau direcțiile de intervenție. 

Responsabilitatea mea principală este să pun la punct o politică de sustenabilitate și să construiesc un roadmap pe termen mediu și lung. Am avut norocul să găsesc deja implementate foarte multe măsuri de sustenabilitate și acum cea mai grea misiune ține de oameni.

Care sunt cele mai importante resurse și instrumente pentru a învăța despre sustenabilitate? 

Folosesc mult experiența din Suedia care este renumită pentru adevărata industrie de inovație în sustenabilitate. Mă raportez la asta și uneori sunt dezamăgit de discursul despre sustenabilitate în România. Cred totuși că cele mai importante resurse ale noastre sunt puterea de improvizație, curiozitatea și spiritul antreprenorial, care uneori ne ajută să mai sărim etape și să recuperăm. Experiența într-o multinațională care vine cu standarde de sustenabilitate este iarăși obligatorie pentru un specialist în sustenabilitate.

Care sunt cele mai mari obstacole pe care le întâmpini în promovarea unui comportament sustenabil la nivelul companiei și cum le depășești?

În companiile care nu au istoric în direcția aceasta există o tendință de a aplica proiectelor de sustenabilitate niște limitări de business, care uneori nu sunt așa de favorabile. Se doresc rezultate imediate și investiții cu amortizare rapidă. 

Mai există un fenomen: sustenabilitatea beneficiază în mare parte de o conotație pozitivă și companiile au așteptarea ca angajații să se alinieze imediat politicilor de sustenabilitate, în urma unor proiecte de comunicare internă. Să colecteze deșeurile separat, să stingă luminile, să consume mai puține resurse, să-și schimbe și eficientizeze operațiunile voluntar. În practică, de fapt, este mult mai greu și e nevoie de mult timp și un management al schimbării profesionist pentru a integra cu adevărat politici de eficientizare bazate pe participare voluntară. 

Există o rezistență naturală la schimbare pe care nu o luăm în calcul și uneori proiectele noastre nu au rezultatele așteptate tocmai din acest motiv. Din experiență, sunt conștient că schimbarea de comportament este ultimul rezultat care vine în urma unor proiecte ample care nu conțin doar comunicare, ci și infrastructură, transparentă și, nu în ultimul rând, asumarea unor reguli nepopulare din partea companiei. Trebuie să creezi o majoritate care să respecte regula și, foarte important, apoi să „păzești” regula din respect pentru cei care o respectă.

Care sunt abilitățile și competențele pe care le cauți într-un candidat și cum îi recunoști potențialul?

Eu sunt inginer de mediu și am simțit nevoia să caut abilități similare pentru a putea să vorbim aceeași limbă. În echipă avem abilități serioase de waste management, de economie circulară, de R&D, de energie sau energetică și tehnică de raportare ESG. Avem și competențe de stakeholder management, negociere, legal, comunicare, agilitate etc. Suntem într-un proces de învățare continuă și suntem o echipă de oameni curioși. 

Recrutarea este mai greoaie pentru că în România nu există școală potrivită pentru acest rol. Singura șansă e să te califici la locul de muncă, cum se zice. Trebuie să identifici profilul care se potrivește și să investești mult timp pentru ca un candidat să înceapă să livreze. Totuși e foarte important cu ce vine candidatul de acasă în materie de educație formală, dar mai ales atitudinea, curiozitatea, entuziasmul. 

Cum crezi că ar trebui să fie pregătite școlile și universitățile pentru a pregăti viitorii specialiști în sustenabilitate și ce fel de cursuri ar trebui să ofere?

În primul rând, ar trebui să existe profesori care să înțeleagă ei primii despre ce e vorba. Sustenabilitatea este un domeniu destul de vast și nu ajunge doar o facultate de inginerie de mediu. Dar ajută foarte mult. Schimbările prin care trece planeta sunt foarte greu de înțeles fără un bagaj serios de cunoștințe tehnice, motiv pentru care alegem să ne îndreptăm atenția către acțiuni populare.

 În lumina aceasta, sunt multe domenii pe care sustenabilitatea le amendează. Pornind de la o regândire a managementului resurselor naturale, integrarea principiilor de circularitate în diverse industrii, la modele economice și adaptarea consumului la puterea de regenerare a planetei. Toate acestea necesită multă dorință de învățare și o abilitate de a lucra cu elemente abstracte, mereu în schimbare. 

Cum vezi evoluția pieței de „joburi în sustenabilitate” și care sunt așteptările tale pentru viitor?

În România, piața de joburi în sustenabilitate este momentan la început. Pe de-o parte nu sunt candidați pregătiți, dar pe de cealaltă parte nu sunt competențe în companii care să acomodeze acești candidați și să construiască un drum, un plan de dezvoltare și o misiune. 

Sfatul meu pentru cei care doresc să lucreze în acest domeniu este să fie curioși, onești, ambițioși și deschiși la provocări. Să-și ofere un an sau doi de învățare la locul de muncă. Să rămână în companie cât timp au ceva de învățat și să nu-și piardă timpul doar pentru salariu.