Aleksandra Palinska: Cum schimbă noile reglementări ale UE viitorul investițiilor durabile

Schimbările climatice nu sunt doar o problemă de mediu, ci și una economică. Aleksandra Palinska, expertă în finanțe durabile și speaker la Climate Change Summit, cel mai mare eveniment din Europa Centrală și de Est axat exclusiv pe soluții pentru provocările climatice, ce va avea loc în perioada 15-17 octombrie, explică modul în care noile reguli ale Uniunii Europene schimbă felul în care investim și cum aceste reglementări pot ajuta să ne facem banii mai verzi.

Cum influențează reglementările recente ale UE trecerea către investițiile durabile în Europa?

Cadrul de finanțare durabilă al UE își propune să mobilizeze resurse financiare pentru a accelera tranziția către o economie durabilă. Obiectivul este să se asigure că riscurile de durabilitate și impactul sunt mai bine reflectate în deciziile de investiții. În ultimii 6 ani, UE a dezvoltat un cadru cuprinzător care acoperă o gamă largă de reguli. Majoritatea se concentrează pe creșterea transparenței în materie de durabilitate pentru companiile din economia reală, instituțiile financiare și produsele financiare. 

Directiva privind Diligența Corporativă în Materie de Durabilitate (CSDDD) merge mai departe, obligând cele mai mari companii să stabilească și să implementeze planuri de tranziție, explicând cum intenționează să îndeplinească obiectivele climatice europene. CSDDD cere, de asemenea, companiilor să efectueze diligența necesară în materie de mediu și drepturile omului pe lanțul valoric. Acum, factorii de decizie și autoritățile de reglementare trebuie să se asigure că acest cadru nu este doar coerent și bine calibrat, ci și aplicat consecvent.

Care sunt inițiativele sau reglementările cheie pe care ar trebui să le cunoască cei care vor să investească durabil conform liniilor directoare ale UE?

Taxonomia UE, care definește ce sunt activitățile economice durabile, și Regulamentul privind Diseminarea Informațiilor privind Finanțele Durabile (SFDR), care stabilește cerințe de transparență pentru instrumentele financiare și instituțiile financiare în ceea ce privește problemele de durabilitate.

Aceste reglementări au introdus concepte cheie utile pentru a înțelege investițiile durabile, inclusiv investițiile aliniate taxonomiei UE, investițiile durabile (așa-numitele produse de Articolul 9) și produsele cu caracteristici ESG (așa-numitele produse de Articolul 8).

Cum asigură aceste reglementări că investițiile contribuie pozitiv la rezultatele de mediu și sociale? 

Taxonomia UE stabilește un set de definiții tehnice și criterii științifice care definesc ce activități economice sunt sustenabile din punct de vedere al mediului. O astfel de activitate trebuie să contribuie substanțial la cel puțin unul dintre cele șase obiective de mediu stabilite de regulament și să nu dăuneze semnificativ niciunuia dintre celelalte obiective. 

Din păcate, deocamdată nu a fost dezvoltată o taxonomie socială. SFDR oferă o definiție a investițiilor durabile, inspirată de taxonomia UE, oferind însă mult mai multă flexibilitate în ceea ce privește strategiile și criteriile utilizate. De asemenea, include investiții care pot urmări un obiectiv de mediu sau social. Ambele reglementări cer ca investițiile durabile să îndeplinească criterii minime sociale și de guvernanță, asigurându-se că nu există încălcări ale drepturilor omului și că aceste companii urmează bune practici de guvernanță.

Pentru oamenii obișnuiți cu un cont de pensii sau economii, care sunt pașii practici pe care îi pot face pentru a-și alinia investițiile la principiile durabile?

În primul rând, cei interesați ar trebui să aibă un consilier financiar și să-i ceară acestuia produsele financiare legate de durabilitate pe care le are în ofertă. Aș recomanda să întrebe de “investiții durabile” și produse aliniate taxonomiei UE. Aș menționa și investițiile în companii cu ținte climatice bazate pe știință și planuri de tranziție credibile, precum și investițiile de impact, care încă nu sunt reflectate adecvat în reglementările UE.

Ce rol joacă instituțiile financiare în implementarea acestor reglementări și cum pot ele încuraja practici de investiții mai durabile?

Majoritatea regulilor de finanțare durabilă ale UE impun obligații instituțiilor financiare, deci acestea au un rol crucial în a asigura transparența în integrarea și considerarea riscurilor de durabilitate și a impacturilor reale în deciziile lor de investiții și gestionarea riscurilor. Instituțiile financiare creează produse financiare și, prin urmare, decid în ce companii și proiecte se investesc fondurile și ce este oferit clienților de retail. Consilierii financiari joacă, de asemenea, un rol crucial, deoarece prezintă și oferă produse financiare clienților lor. Ei ar trebui să fie capabili să explice termeni adesea complexi într-un mod ușor de înțeles.

Cum vedeți viitorul finanțelor durabile evoluând în Europa în următorul deceniu, având în vedere atât dezvoltările legislative, cât și tendințele pieței?

Mediul politic actual, cu creșterea influenței partidelor de dreapta și accentul pe creșterea economică și reducerea poverilor de raportare corporativă, înclină balanța către abordări mai conservatoare. Cu toate acestea, durabilitatea este esențială pentru competitivitate și autonomie. În plus, studiile arată un interes crescând din partea investitorilor individuali și a economiștilor pentru sustenabilitate. 

De asemenea, vedem o conștientizare crescută a necesității integrării riscurilor de durabilitate în gestionarea riscurilor pentru rentabilitatea financiară și stabilitatea financiară. Prin urmare, prevăd o creștere continuă a investițiilor durabile, împreună cu creșterea ambițiilor și standardizării acestora.

Ce provocări întâmpină investitorii în peisajul finanțelor durabile și cum pot fi acestea abordate?

Investitorii instituționali încă se confruntă cu provocări legate de disponibilitatea, fiabilitatea și calitatea informațiilor legate de sustenabilitate. Cu toate acestea, odată cu implementarea Directivei privind Raportarea Durabilității Corporative (CSRD) și a Standardelor Europene de Raportare a Durabilității (ESRS) care o însoțesc, se speră că această provocare va fi abordată. În ceea ce privește investitorii de retail, principala provocare rămâne proliferarea diferitelor standarde privind investițiile legate de durabilitate, care pot fi confuze și greu de comparat. Sperăm că acest lucru va fi abordat într-o revizuire viitoare a SFDR. 

În final, există și provocări la punctul de vânzare, inclusiv o ofertă insuficientă de produse de investiții durabile și incapacitatea frecventă a consilierilor financiari de a explica caracteristicile diferitelor produse de investiții durabile. Acestea ar trebui abordate printr-o revizuire țintită a prevederilor din Directiva privind Piețele Instrumentelor Financiare (MiFID II) referitoare la preferințele de durabilitate și testul de adecvare și orientările privind consultanța financiară.

Cum pot investitorii individuali să se asigure că investesc în fonduri sau companii care prioritizează cu adevărat durabilitatea, dincolo de simplele afirmații de marketing?

Aș sugera să ceară produse financiare aliniate taxonomiei UE și produse promovate ca investiții durabile (așa-numitele produse de Articolul 9). Merită să verificați prospectele produselor în plus față de documentele de marketing, chiar dacă sunt lungi și pline de jargon legal.

Ce sfat ați da cuiva care este interesat să învețe mai multe despre investițiile durabile, dar se simte copleșit de complexitatea piețelor financiare și a reglementărilor?

Aș recomanda să ia legătura cu un forum local de investiții durabile, un investitor individual sau o organizație de consumatori. Există un număr tot mai mare de inițiative educaționale financiare care acoperă din ce în ce mai mult finanțele durabile. Există, de asemenea, consilieri financiari specializați în produse durabile, uneori oferind platforme care ajută la identificarea investițiilor durabile de încredere în diferite piețe.