Charly Cox, Climate Change Coaches: Anxietatea climatică afectează mai mulți oameni decât credem   

Anxietatea climatică (sau eco-anxietatea) ajunge să fie un subiect de interes chiar și pentru cei care nu au în prim-plan schimbările climatice. La finalul anului trecut, căutările pe Google legate de „anxietatea climatică” au ajuns la un nivel record. Astfel, la nivel mondial, căutările despre „anxietatea climatică” sau „anxietatea ecologică” au crescut cu 4.590% din 2018 până în 2023, potrivit datelor companiei. 

Cele mai căutate întrebări au fost „Ce este anxietatea ecologică?” și „Cum facem față anxietății climatice?. Pentru a afla răspunsuri la aceste întrebări, am discutat cu Charly Cox, unul din pionierii coaching-ului în schimbările climatice, autor, speaker la COP 27 și cofondatoarea companiei Climate Change Coaches. 

Ce este anxietatea climatică și cât de mare este această problemă?

Anxietatea climatică se poate manifesta în mai multe moduri. Cel mai adesea, este vorba de sentimente profunde și atot-consumătoare de groază și îngrijorare că omenirea (și non-omenirea) nu vor supraviețui crizei climatice, combinate cu sentimente puternice de neputință. 

Adesea, cei mai afectați de anxietatea climatică sunt cei care s-au împăcat cu problema sau și-au dat seama de amploarea amenințării. În multe privințe, anxietatea climatică este un răspuns normal la amploarea problemei scalei emoțiilor. 

Grupul de oameni afectați de anxietatea climatică este mai mare decât își dau seama majoritatea organizațiilor. Mulți oameni sunt profund îngrijorați, dar își mută atenția în altă parte din cauza sentimentelor de neputință.

Cine sunt cei mai afectați de anxietatea climatică și cum putem îmbunătăți situația?

Anxietatea climatică se manifestă adesea prin sentimente de penurie și insuficientă. Cel mai rău lucru pe care îl putem face este să le spunem oamenilor că greșesc să fie anxioși. În schimb, îi putem ajuta ascultându-i, oferindu-le spațiu pentru a-și împărtăși sentimentele fără a încerca să le reparăm. Astfel, devine mai puțin constrângător sentimentul că sunt singurii care se simt astfel și pot recăpăta un sentiment de control. 

O parte importantă este reînvierea credinței că alte persoane iau măsuri și că ei sunt în siguranță. Anxietatea trăiește, de asemenea, în partea de sus a corpului, așa că respirația adâncă și conectarea la momentul prezent pot ajuta la împământare. De asemenea, știm că acțiunea este un factor cheie al rezilienței și ajută la reducerea anxietății.

Cum afectează aceste probleme viața profesională și cea personală a oamenilor?

Pentru cei dintre noi care lucrează la această problemă în mod profesional, această anxietate ne poate conduce, dar ne conduce peste margine, în burnout. Evitând să stăm cu sentimentele, încercăm să le depășim muncind din greu pentru a simți cumva că eliminăm amenințarea. 

Anxietatea climatică poate reduce, de asemenea, angajamentul nostru față de ceilalți, dacă ne simțim neînțeleși sau pur și simplu prea nerăbdători să ne bucurăm de viața normală. Ne poate afecta viața personală și relațiile noastre, pe măsură ce încercăm să ne împărtășim sentimentele cu ceilalți, nu fiind vulnerabili, ci alarmiști, într-o încercare lipsită de pricepere de a-i recruta pe alții să ni se alăture în acțiune.

Cum crezi că va arăta viitorul în ceea ce privește coaching-ul schimbărilor climatice și necesitatea acestui serviciu? Și cine va beneficia cel mai mult?

Pe măsură ce impactul schimbărilor climatice este resimțit mai profund în întreaga lume, imperativul de a schimba modul în care își desfășoară activitatea organizațiile va crește, alături de costurile reale de operare în medii mai volatile și de taxa emoțională pe care aceste medii o vor avea asupra angajaților. 

Multinaționalele cu operațiuni în prima linie a crizei vor trebui să-și sprijine personalul din acele locuri în moduri mai semnificative decât o fac în prezent. 

Un exemplu în acest sens ar putea fi personalul unui centru de apeluri din Bangladesh care nu poate merge la muncă din cauza inundațiilor caselor lor. Modul în care compania gestionează atât nevoile lor practice, cât și emoționale, va conta nu doar pentru acea echipă, ci și pentru oamenii din alte țări care lucrează cu ei. 

Ca oameni, construim relații, iar experiența noastră de a pregăti personal din mai multe țări din aceeași cohortă ne spune că oamenii se conectează și au grijă unii de alții. Companiile pot fie să-și sporească neputința angajaților stând cu mâinile în brațe, fie să demonstreze că sistemului mai larg îi pasă intervenind. 

Ne place să spunem că toate locurile de muncă sunt locuri de muncă climatice și, din ce în ce mai mult, acest lucru este inclus în fișele de post ale oamenilor din afara echipei de sustenabilitate sau ESG. 

Pe măsură ce se întâmplă acest lucru, nevoia celor ca noi de a ajuta oamenii să-și facă treaba în spectrul schimbărilor climatice va deveni din ce în ce mai necesară, la fel ca și formarea acestor noi veniți într-o lume în care cei cu experiență au dezvoltat aceste abilități într-un mod intuitiv. În acest fel, îi putem ajuta pe noii intrați să evite burnout-ul, să își mențină scopul și să îi inspire pe alții să-i urmeze.