Gust, tradiție și reziliență: producătorii locali, parte din viitorul economiei românești

România are cel mai mare număr de fermieri din Uniunea Europeană, însumând aproape 3,5 milioane. Cu toate acestea, 90% dintre ferme au mai puțin de 5 hectare, ceea ce face ca agricultura românească să rămână fragmentată, dar și ancorată în comunități locale.

În paralel, România importă volume mari de produse alimentare: doar în 2023, importurile agricole totale ale României au ajuns la 14,6 miliarde de dolari, o creștere de 5% față de 2022. Carnea, produsele lactate, cerealele, semințele oleaginoase și băuturile sunt principalele categorii de produse import. Această dependență de importuri face vulnerabil lanțul alimentar la crize și fluctuații externe.

În acest context, micii producători locali pot avea un rol esențial: păstrarea biodiversității, reducerea emisiilor prin lanțul scurt de aprovizionare, menținerea banilor în comunități și dezvoltarea de modele de afaceri durabile, păstrând vii tradițiile și rețetele de familie.

Via Profi, platforma care unește micii producătorii locali din România și oferă un traseu gastronomic ce străbate aproape toate județele, evidențiază produsele create de micii producători. Dacă în mai puțin de șase luni de la lansare, Via Profi avea peste 200 de producători locali din 11 județe, la un an distanță numărul era mai mult decât dublu, peste 550, în prezent acoperind 36 de județe. Accesibilă gratuit, platforma via-profi.ro permite o explorare culinară generoasă a României gustului bun.

Pentru a cunoaște poveștile producătorilor, a testa produsele și a înțelege nevoile acestora, Sustenabilitate.biz a fost în vizită la câțiva dintre micii producători din Maramureș, doar o parte dintre cei listați pe via-profi.ro. 

„Via Profi a ajuns în Maramureș și, pe lângă producătorii locali de bunătăți, am adus anul acesta și meșteșugarii și artizanii. Vrem ca oamenii să descopere nu doar gusturi autentice, ci și tradiții și povești care dau identitate comunităților noastre. În felul acesta, sprijinim economia locală, păstrăm vie frumusețea românească și o aducem mai aproape de toți cei care vor să o cunoască și să o prețuiască”.
Gabriela  Sîrbu, Corporate Sustainability Director, Profi.

Micile afaceri locale atrag prin gustul, autenticitatea și spiritul primitor, iar poveștile din spate fac consumatorii să devină loiali. Lanțul scurt de aprovizionare, susținerea economiei locale și evitarea risipei devin beneficii colaterale ale unor alegeri făcute pentru sănătatea proprie și gustul autentic. 

Și dacă luăm în considerare faptul că doar în 2023 aproape 63.000 de orășeni au ales să se mute în mediul rural, optând pentru un stil de viață mai liniștit și mai natural, datele indică un potențial de creștere al cererii pentru produsele autentice.

Dar dincolo de cifre și concepte economice, în spatele fiecărui borcan, colț de pâine sau obiect lucrat manual, se află oameni care au ales să rămână sau să se întoarcă acasă, iar poveștile lor spun mai mult decât orice statistică. 

Familia Berinde și Salumeria Bervesti: gusturi autentice din Maramureș, cu inspirație italiană

În comuna Giulești, la poalele Maramureșului, familia Berinde – Vasile, Cristian și Lucia – a construit cu răbdare o mică afacere artizanală: Salumeria Bervesti. Povestea lor începe în 1999, odată cu plecarea în Italia, experiență care le-a schimbat definitiv parcursul. Acolo au descoperit arta mezelurilor tradiționale și au aflat informații despre tehnologiile de procesare, pe care le-au adus acasă și le-au adaptat după gusturile și ingredientele locale.

Astăzi, în gospodăria lor, se produc mezeluri și brânzeturi fără conservanți, cu rețete personalizate, bazate doar pe sare, piper, usturoi și condimente naturale. În fiecare săptămână, procesează în jur de 50–100 kg de carne (echivalentul unui porc), din care rezultă aproximativ 15 sortimente: cârnați, pastramă, pateuri, rulade sau slănină cu carne. Produsele au termen scurt de valabilitate, de maximum 30 de zile, tocmai pentru că nu conțin aditivi, iar păstrarea lor necesită atenție și condiții speciale.

Materia primă provine de la colaboratori din zona Maramureșului, cu care familia lucrează constant. Procesează local, în propriul spațiu, pentru a controla calitatea fiecărui lot.

„Noi nu suntem industrie. Procesăm puțin, artizanal, dar legislația e făcută doar pentru procesatori mari. Ne-am lovit mereu de birocrație și autorizații gândite pentru fabrici, nu pentru gospodării ca a noastră”, povestește Vasile Berinde. 

În plus, produsele nu pot fi listate în magazine: sunt foarte sensibile și cer umiditate specifică, ventilație și manipulare corectă (se păstrează atârnate și aerisite), iar lipsa conservanților face ca lanțurile clasice de retail și depozitare să nu fie potrivite.

Astfel că distribuția se face în principal local, printr-un grup de Facebook unde clienții își comandă produsele, iar familia le pregătește, etichetează și livrează la o oră prestabilită. Lipsa unei rețele de curierat frigorific adecvate limitează extinderea către alte orașe.

De-a lungul anilor, familia Berinde a investit constant în mica afacere: de la 50.000 de euro la început, până la 120–130.000 de euro în prezent, bani strânși pas cu pas din profitul obținut. Echipa rămâne una compactă: familia, suficient cât să mențină standardul artizanal. „Nu avem planuri de industrializare. Ne dorim să rămânem mici, aproape de clienți și de gustul autentic. Cea mai mare satisfacție e când oamenii revin și ne spun că nu găsesc nicăieri altceva la fel”, spune Lucia Berinde.

Meșteșugul ca punte între generații: artizanii din Maramureș

În Maramureș, tradiția încă se țese la război și se spune din fir în fir. Printre cei care duc mai departe meșteșugurile satului se numără doamnele Herman Mărioara, Herman Raveca și Cosma Reghina, artizane recunoscute local pentru priceperea lor și pentru felul în care transformă materiale simple în obiecte pline de simboluri.

De la țesături tradiționale la împletituri și cusături atent lucrate, fiecare creație vorbește despre o lume care se schimbă încet, dar care nu renunță la rădăcini. Produsele lor – covoare, ștergare, podoabe textile și obiecte decorative – sunt realizate manual, cu răbdare și respect pentru tehnici transmise din generație în generație. Șezătorile tradiționale, atunci când sunt organizate, devin prilej de întâlnire și experiență interactivă, dar creațiile lor pot fi găsite pe tot parcursul anului.

Într-o lume a producției în serie, acești meșteșugari păstrează viu ritmul satului și oferă celor care îi vizitează sau le cumpără lucrările șansa de a lua acasă nu doar un obiect, ci și o parte din identitatea culturală a Maramureșului.

Rodica Sabadiș: simboluri purtate, tradiții reînnodate

În micul ei atelier din Baia Mare și acasă, la Remetea Chioarului, Rodica Sabadiș transformă de peste 12 ani motivele tradiționale în podoabe lucrate manual. Primii pași i-a făcut alături de bunica, de la care a învățat să țeasă, să coasă și să confecționeze podoabe. 

Întâlnirea cu o meșteră populară consacrată, în 2010, i-a adus un schimb prețios: Rodica a adus tehnici moderne și precizie de finisaj (șlefuită inclusiv prin colaborări cu Swarovski), iar în schimb a deprins meșteșugul tradițional al zgardanelor. „Suntem și astăzi profesoare și eleve una pentru cealaltă”, spune despre acea prietenie.

Creațiile ei sunt ancorate în simbolistica Maramureșului, împărțit în patru „țări” – Maramureșul istoric, Țara Lăpușului, Țara Chioarului și Țara Codrului – fiecare cu specificul său. Roșu și negru definesc costumul cu zadii, iar verde, galben, portocaliu și albastru reiau culorile naturii.

Modelele pornesc din costume populare autentice, țoluri țesute la război și daruri de nuntă moștenite în familie, pe care Rodica le transpune în podoabe contemporane. Rezultatul: bijuterii cu poveste, în care forma, culoarea și motivul au semnificație. Dincolo de creație, organizează ateliere, pentru ca meșteșugul să rămână viu.

Grădina din Deal: conserve cu gust de acasă

În Remetea Chioarului, Oana și Bogdan Groza au transformat gospodăria bunicilor într-o mică afacere de familie, înființată în 2016 și crescută cu răbdare, „Grădina din Deal”. Crescuți la oraș, dar cu rădăcini în Maramureș și Sălaj, cei doi au ales satul din dorința de a cultiva natural, fără pesticide și substanțe chimice.

Astăzi lucrează aproape un hectar de teren și două solarii, iar din 2020 au un laborator autorizat unde procesează legume și fructe. Aproape tot ceea ce pun în borcane provine din producția proprie sau de la producători locali: 95% din legume sunt cultivate chiar de ei, din semințe păstrate din generație în generație – multe moștenite de la bunici.

Produsele lor nu conțin conservanți, doar ingrediente naturale și rețete de familie: zacusca după rețeta bunicii, castraveții în saramură după rețeta soacrei, iar silvoița – magiunul de prune fără zahăr – este pregătită într-o căldare de cupru veche de peste 100 de ani, moștenire de la străbunicul Oanei.

„Am început cu zero lei, doar cu pământul bunicilor. În 2020 am accesat un grant european de 25.000 de euro pentru laborator, dar totul a crescut pas cu pas, prin muncă și reinvestire”, povestește Oana, care a renunțat la cariera într-o multinațională pentru a-și urma chemarea pământului.

Distribuția se face în special local, prin târgul „Roade de Oraș” și pe Facebook, unde clienții comandă în avans. Astfel, producătorii duc exact cât au vândut, reducând risipa alimentară.

În spatele rafturilor pline de borcane se află o echipă mică: Oana, Bogdan și câțiva lucrători sezonieri. Una dintre angajate lucrează alături de ei de peste șase ani și știe fiecare etapă, de la plantare până la procesare.

Grădina din Deal nu e doar o afacere, ci un mod de a păstra vii gusturile de altădată și de a le aduce mai aproape de oamenii de azi – curate, autentice, cu povești și rețete transmise din generație în generație.

Anca Vălean: tăiței tradiționali și paste cu gusturi surprinzătoare

La Remeți pe Someș, în gospodăria bunicilor, Anca Vălean a redescoperit un meșteșug pe care în copilărie îl privea ca pe o corvoadă: făcutul tăițeilor. „Eram singurul nepot care trebuia să o ajute pe bunica la tăiței. N-a fost plăcerea mea atunci, dar azi îmi dau seama ce comoară am primit”, povestește ea.

Pornind de la rețetele familiei și de la dorința de a-și hrăni copilul cu mâncare curată, Anca a început să facă paste colorate cu legume – roșii cu sfeclă, verzi cu spanac, portocalii cu ardei. Bucuria fiicei ei de a descoperi „aluatul roz de prințesă” a fost momentul care a transformat un experiment casnic într-o mică afacere.

Astăzi, atelierul său produce tăiței atestați tradițional și o gamă diversă de paste artizanale: cu hribi, leurdă, cerneală de sepie sau semințe, fiecare cu gust și textură aparte. Rețeta preferată rămâne însă supa de pui cu tăiței de casă, pe care oaspeții o pot savura la prânz alături de familia Vălean.

Inovația nu s-a oprit aici. Anca a creat și chipsuri crocante din paste prăjite, o rețetă de familie reinterpretată, care a devenit rapid un produs apreciat. Unele încercări – cum au fost pastele cu trufe – au rămas doar episoade de explorare, pentru că „aroma trufelor e prea schimbătoare ca să garanteze aceeași calitate”.

Pastele sunt realizate cu făină de grâu dur adusă din Italia, pentru calitatea ei, dar rețetele și inspirația sunt 100% românești. Distribuția se face prin băcănii locale, magazinul online propriu și platforma Via Profi, dar nu prin supermarketuri: „Clientul nostru e cel care caută produse artizanale și apreciază diferența”, spune Anca.

Cătălin Moga: lapte de măgăriță și pasiunea pentru viața pastorală

Povestea lui Cătălin Moga a început cu o singură măgăriță, pe care o ținea alături de turma de oi. Întâmplarea a făcut ca un trecător să îl întrebe dacă poate cumpăra lapte de măgăriță. Cererea neașteptată l-a surprins, dar l-a și motivat: a mai cumpărat câteva animale, iar în scurt timp, chiar în perioada pandemiei, a devenit un reper pentru clienții din zonă.

Astăzi are în grijă o fermă diversă, cu aproximativ 60 de măgărițe, oi pentru lapte și 40 de vaci pentru carne, continuând o tradiție de familie începută de străbunicul său. Dragostea pentru animale o are din copilărie, iar studiile de medicină veterinară i-au consolidat cunoștințele. Deși a avut oportunitatea să lucreze într-o fermă din străinătate, a ales să rămână acasă, convins că locul lui este aici, în țară.

Lapte de măgăriță, produs rar și apreciat pentru efectele sale asupra imunității, este principalul său atu. Laptele are o textură mai fină decât cel de vacă și proprietăți considerate superioare. Totuși, cantitățile obținute sunt mici: o măgăriță dă cel mult 1 litru pe zi, iar pentru a obține un kilogram de brânză ar fi nevoie de circa 50 de litri, motiv pentru care laptele se consumă mai ales ca atare, nu procesat.

Cătălin vinde în special prin târgul „Roade de Oraș” și pe platforma Via Profi, unde cererea a crescut constant. Animalele sunt hrănite în principal cu iarbă și furaje naturale, fără excese, pentru ca produsele să fie cât mai curate.

De la un început timid, cu câteva animale, ferma s-a extins la un efectiv de sute de capete și aproape 100 de hectare de teren lucrate împreună cu tatăl său. „Nu a fost ușor, dar am rămas consecvent. Laptele de măgăriță e un produs aparte, iar satisfacția e să văd că oamenii îl caută și revin”, spune el.

Astăzi, Cătălin Moga e cunoscut drept singurul producător de lapte de măgăriță din zonă, un exemplu de curaj și pasiune pentru viața pastorală, dusă mai departe cu răbdare și respect pentru animale.

Radu Remeș: meșteșugul lemnului și poveștile lui

La marginea Maramureșului, Radu Remeș păstrează viu meșteșugul prelucrării lemnului. A început de tânăr, din pasiune pentru lucru manual, și de peste 20 de ani adună obiecte vechi – piese de mobilier, scaune, cufere sau cutii – găsite prin gospodării, târguri și chiar la fier vechi. Pe unele dintre ele le recondiționează cu grijă, pe altele le lasă așa cum sunt, pentru ca patina timpului să spună povestea lor.

În atelierul său, vizitatorii pot descoperi creații originale (rame, cutiuțe, piese decorative sau obiecte de mobilier), dar și lucrări inedite realizate din lemn reciclat, precum scaunele confecționate din butoaie vechi. „Nu caut inspirația. Pur și simplu vine. Uneori mă trezesc dimineața cu ideea gata conturată și până seara obiectul e finalizat”, spune meșterul.

De curând, Radu și-a transformat pasiunea într-o experiență completă, amenajând o pensiune mică, cu 6 locuri de cazare, decorată în stil autentic, folosind materiale recuperate din case tradiționale. „Totul e făcut după sufletul nostru, nu comercial”, mărturisește el. Prețurile pornesc de la 150 de lei pe noapte, iar turiștii găsesc aici liniște și un loc unde fiecare obiect are o poveste.

Provocările nu lipsesc: lemnul e tot mai greu de găsit, iar oamenii preferă să cumpere mobilier ieftin, industrial. Totuși, Radu crede în frumusețea lucrului manual și în valoarea obiectelor care durează. Produsele lui pot fi comandate și din alte zone ale țării, deși transportul rămâne complicat.

Între piesele noi și cele vechi restaurate, atelierul lui Radu Remeș devine un spațiu unde lemnul capătă o a doua viață și unde tradiția maramureșeană se întâlnește cu creativitatea unui meșteșugar autentic.

Teodora și Alexandru Barabaș: pâine cu maia și ciuperci pleurotus din Maramureș

În Tăuții-Măgherăuș, familia Barabaș a transformat pandemia într-un nou început. Teodora, inginer de producție la bază, și-a descoperit pasiunea pentru pâinea cu maia în perioada când rafturile magazinelor rămâneau goale. Inspirată de o experiență în Suedia, unde văzuse cât de respectați sunt micii producători locali, a decis să renunțe la cariera în industrie și să construiască, pas cu pas, propria brutărie.

De la un cuptor mic și primele pâini împărțite vecinilor, a ajuns astăzi la o brutărie artizanală cunoscută în comunitate sub numele de „Dora, brutăreasa din Băița”. Clienții vin special din oraș, chiar și de la 10 km distanță, pentru a-și ridica pâinea comandată. Procesul e lent și migălos. Maiaua cere două zile de pregătire, dar rezultatul e apreciat: pâini integrale, cu secară și semințe, cu turmeric, cu pesto sau cheddar, focaccia, baghete, pâine fără gluten, chiar și cinnamon rolls. Toate sunt produse naturale, fără aditivi, iar satisfacția clienților compensează dificultățile financiare ale unui business mic.

În paralel, Alexandru Barabaș a găsit o nouă direcție după un eșec antreprenorial: a transformat hala gândită pentru procesarea fructelor într-o fermă de ciuperci pleurotus. Totul a început cu un experiment în beciul casei, iar astăzi produce în spațiu controlat, cu temperatură și umiditate reglate atent. Ciupercile sunt recoltate la timp, livrate proaspete clienților și apreciate pentru valoarea lor nutritivă.

Împreună, Teodora și Alexandru îmbină două lumi: pâinea tradițională cu maia și ciupercile versatile pleurotus, oferind comunității produse sănătoase, locale și pline de gust.

Toți acești producători și mulți alții pot fi găsiți pe platforma Via Profi, de unde consumatorii îi pot contacta direct pe producători, fără intermediere din partea Profi. O parte dintre produse pot fi găsite în magazinele selectate Profi, dar cele mai multe dintre ele pot fi comandate direct de la producător,