Ioana Botezatu, Head of CSR: Sustenabilitatea are nevoie de bunătate, motivație intrinsecă și leadership
Cei interesați de sustenabilitate au văzut-o cu siguranță pe Ioana Botezatu, Head of CSR, Societe Generale Global Solution Centre, India & Romania, cel puțin o dată la conferințele care acoperă acest subiect.
De la Lyon la București și de la INTERPOL în mediul bancar, Ioana vine cu un vast bagaj de cunoștințe și consideră că bunătatea este cheia tuturor problemelor, cuplată cu capabilitatea de a rezista pe termen lung și de a putea convinge prin prezență și deschidere.
Despre parcursul său profesional, responsabilitățile care îi revin în calitate de Head of CSR, despre recrutarea candidaților potriviți și multe altele am discutat cu Ioana Botezatu, într-un nou interviu din seria Oameni în Sustenabilitate.
Care a fost parcursul tău profesional înainte de a ajunge pe poziția actuală?
Am urmat cursurile a două mastere, ambele în franceză, primul pe comunicare de afaceri în mediul multicultural la ASE și al doilea la Lyon în Franța, la Universitatea Jean Moulin Lyon III, unde am studiat dezvoltarea durabilă aplicată la relațiile economice internaționale, globalizare și francofonie.
Tot la Lyon m-am alăturat unei echipe noi formate, în cadrul organizației interguvernamentale INTERPOL (the International Criminal Police organization). Timp de 10 ani, în cadrul programului destinat colaborării internaționale pentru aplicarea legii și pedepsirea infracțiunilor asupra mediului înconjurător, am conturat și implementat proiecte, dar și rezoluții, pentru a prioritiza aceste infracțiuni.
Înainte de acest moment cheie de formare a programului, țările membre INTERPOL organizau, din anii 90, grupuri de lucru dedicate reducerii poluării sau protejării speciilor amenințate de trafic ilicit de exemplare vii, părți sau derivate din acestea. Un exemplu sunt ingredientele folosite în medicina tradițională din Asia, care nu țin cont de raritatea specilor sau de statutul lor legal.
Programul s-a dezvoltat ca fulcrum pentru numeroase anchete internaționale chiar și din zona pescuitului IUU (illegal, unreported, and unregulated) în afara legilor, dar și din zona pădurilor, de exemplu, transportul transfrontalier al buștenilor chiar și atunci când legea țărilor, inclusiv a celor tranzitate, era prohibitivă. Colaborările de acest fel aduc beneficii concrete autorităților. De exemplu, cunoașterea din timp a unui nou mod de operare (modus operandi) observat în alte jurisdicții sau monitorizarea traseului persoanelor de interes din anchetele în curs.
Ce responsabilități și sarcini îți revin în calitate de Head of CSR?
Rolul actual este unul amplu, care necesită o poziționare constantă în cadrul companiilor și care se echilibrează cu viziunile decidenților tuturor departamentelor de business și de corporate, în India, România, Franța și, mai nou, în Maroc.
Rolul mi l-am definit sub îndrumarea liderilor din India și CEO-ului din România și țin legătura în permanență cu colegii din Paris, pentru a ne alinia la dinamica grupului nostru.
Colegii mei apropiati se ocupă, majoritatea chiar în mod voluntar, de diversitate, echitate și incluziune (DEI), de Citizenship și voluntariat, de reducerea poluării din operațiunile noastre exclusiv digitale și de impactul indicatorilor de ESG (Mediu/Social/Guvernanță) atribuit capabilităților noastre – noi fiind resurse și parteneri de business pentru grup, în peste 50 de tari.
Acest rol combină gândirea progresivă pentru a identifica puncte care ar putea deveni în timp nevralgice și care necesită revizuirea, modificarea sau crearea de politici noi. Un exercițiu util este cel de Zooming In and Zooming Out – de la specific la general si viceversa, pentru ancorarea viziunii în realitate.
În consecință, îmi consider rolul ca fiind de ambasador al practicilor sănătoase pentru oameni și natură. Sunt un consilier pentru decidenți și, la randul meu, sunt un decident care se consultă cu oamenii din jurul său, dar și un gânditor asiduu pentru ameliorarea situației noastre umane, indiferent că suntem deja la un nivel ridicat de confort și relativă bunăstare. Viețile noastre sunt scurte și pot fi frumoase.
Cum arată departamentul vostru și cum vezi anul 2024? Este nevoie de skill-uri sau colegi noi?
Companiile sunt structuri dinamice și, în funcție de profilul fiecărei entități, se impun cateva principii pentru a putea să-și justifice acel contract social. Înțelegând acest lucru, dar și faptul că responsabilitatea nu este izolată (nu este doar apanajul unui conducător), limitată la un singur birou sau o echipă anume, cu intrarea mea în companie, am organizat și integrat munca specifică de CSR în departamentele existente.
Așadar, am căutat să adaug acest concept în gândirea și modul de lucru al colegilor mei, începând cu departamentele cheie. De exemplu, pentru reducerea poluării noastre, ce departamente sunt mai bine poziționate decât tripticul Achiziții, Facility (birouri) și IT? Desigur, fiecare dintre noi are un rol la nivel individual, însă tonul practicilor trebuie să fie dat de acestea.
În plus, am evitat să construiesc o echipă dedicată pe CSR, deoarece consider că acest concept are nevoie de alte subiecte la care să fie articulat – altfel, într-un vid nu poate exista nimic, nici măcar responsabilitate. Comunicarea și înțelegerea reciprocă stau la baza interacțiunilor noastre complexe.
În acest sens, colaborez cu Directoarea de Resurse Umane pe DEI și cu toți voluntarii pentru subiectele conexe, pe diferențele de gen, comunitatea LGBTQ+, ameliorări tehnice și organizatorice pentru persoane cu dizabilități și alte elemente care ne susțin colegii să se simtă bine la birou sau acasă. Acești voluntari au roluri diferite, organigrame specifice și des au și o raportare dublă.
Este o întreagă psihologie în spate și ne lăsăm îndrumați de oamenii care pot identifica probleme si, ce este interesant, toți acești oameni vin și cu soluții. Cred că am reușit să inspirăm o astfel de abordare deschisă, de speak up, brainstorm, and take ownership.
Colaborez strâns și cu colegii de la Comunicare. Ei se ocupă nu numai de forma mesajelor noastre dar și de zona de Citizenship, unde decizia de distribuție a bugetului de sponsorizare urmează o ruta clară printr-un comitet dedicat la nivelul fiecărei companii. Noi identificăm aria de interes din direcțiile strategice fixate de grup și le adaptam nevoilor locale.
Cum 2023 a avut în ansamblu câteva oscilații dureroase pe scena umanitară și politică a lumii, personal, mă îngrijorează 2024 și sper să fie doar un sentiment pasager.
Dar, chiar conceptul de CSR/ESG a devenit un tărâm tensionat și pentru țări dezvoltate, deoarece intră în conflict cu zona geopolitică și economia resurselor naturale epuizabile. Desigur că tranziția verde se poate concretiza cu energie generată din surse regenerabile, dar și cu aplicarea sau monetizarea utopică a Suficienței. Nevoia de energie este în creștere în lume, iar ieșirea din energia fosilă nu este accelerată pe cât ar trebui ca să menținem încălzirea globală la o creștere in limita a 1.5 grade Celsius. Așadar, cumpătarea este esențială, iar noi toți, colegii, suntem responsabili de CSR pe orice perimetru în care lucrăm. Nu există rol care să nu fie parte din acest demers și sper că este un sentiment comun în creștere.
Abilitățile specifice care au impact și care se dezvoltă acum sunt cele de IT sustenabil prin angajamente etice specifice domeniului. Sunt căutați și analiștii de ESG, adică cei care folosesc modele pentru a evalua, clasifica și compara companii, proiecte sau tranzacții și din prisma acestor elemente non-financiare. Și nota bene, în ceea ce ne privește, este limba franceza, engleza fiind un standard minim.
Care sunt abilitățile și competențele pe care le cauți într-un candidat pentru o poziție în domeniul sustenabilității?
În contextul acesta de gândire axată pe sisteme, pe lanțuri de valoare, pe evaluarea impactului și pe consolidarea încrederii în relațiile de afaceri, candidații au nevoie de diplomație și tact, de intuiție și capacitatea de a ajunge la consens cu toți stakeholderii.
Oamenii care își dedică timpul pentru sustenabilitate pot fi percepuți (și chiar sunt) against the tide și au nevoie de viziune, de curaj și de acea antifragilitate pentru a depăși momentele de cumpănă. Am menționat antifragilitate și nu reziliență pentru a ieși din aceste situații cu idei și mai bune, nu doar a ieși din situație. Ce este important de menționat este că aceste idei vor trebui implementate de oamenii care poate nu au fost de acord la început cu schimbări de direcție.
Ca să poți convinge, ar trebui să te inspiri și din natura cameleonului, care folosește mimetismul cu un scop precis: în natură pentru a se proteja sau a se hrăni, in business pentru a colabora mai ușor.
Candidatul trebuie să fie o persoană cu o dorință autentică de a face bine oamenilor și naturii ce ne înconjoară și să nu fie condus de absurditatea faimei, pentru ca ești foarte aproape de vârf, unde ai acces la lideri și persoane cu influență și responsabilități foarte mari.
Este util să ai și cunoștințe specifice domeniului în care activezi, ca să propui soluții adaptate companiei. Așadar, poate fi despre orice domeniu din activitatea economică, dar și în educație, medicină, în artă, cultură sau sport.
Care sunt cele mai importante provocări pe care le întâmpini în găsirea și recrutarea candidaților potriviți?
Tendința piramidei sociale cu tineri din ce în ce mai puțini se va acutiza în timp. Moral, se impune deschiderea față de populația tânără din țările în dezvoltare. Așadar, din această poziție sunt întotdeauna deschisă atunci când tinerii doresc să mă consulte despre viitorul lor profesional și le recomand să studieze și în alte țări, să experimenteze și să se și întoarcă în România, unde pot construi mult mai ușor o carieră și chiar structura unei entități noi, în acord cu valorile lor.
Pentru mine, resursa umană se găsește deja în poziții. În compania din România suntem 3.000 de colegi, iar în India peste 12.000. Entitatea sora din Maroc are câteva sute de colegi care se ocupă exclusiv de dezvoltarea de modele matematice. În plus, prin atriția naturală și prin rolurile nou deschise la cererea partenerilor din grup, interacționăm des cu oameni cu perspective proaspete. În primul rând, însă, eu caut să lucrez cu persoane direct interesate de subiectul CSR/ESG.
Care sunt cele mai mari obstacole pe care le întâmpini în promovarea unui comportament sustenabil la nivelul companiei?
Eroii de astăzi arată diferit, sunt cei care au grijă ca existența lor să nu compromită existența altora.
Încă nu suntem pe deplin conștienți de impactul personal negativ și cum să-l gestionăm. Să acceptăm împreună că una dintre problemele cronice cu impact de mediu este confortul individual. Noi, oamenii cu posibilități, emitem cel mai mult dioxid de carbon. La nivel global, 10% cei mai „bogați” sunt responsabili de jumătate din emisiile totale de gaze cu efect de sera (49% potrivit energyandstuff.org).
Felul în care consumăm (de exemplu, agricultura convențională are o pondere de 25% în emisiile globale), modul în care ne deplasăm, până și rezistența la schimbări de temperatură în sensul unui consum redus de energie în clădirile de birouri sau acasă – toate acestea creează o disonanță cognitivă.
Pe de-o parte, am înțeles că natura este sub presiune și că o distrugem la un nivel alarmant, însă adaptarea comportamentului implică un potențial disconfort – o schimbare, o mișcare în plus, o spălare în vederea unei reciclări, un drum în minus.
Cum putem depăși acest impas în care ne aflăm? Cred că printr-o evaluare continuă a priorităților de viață și prin curajul de a cere responsabilitate de la cei din jur, ajutându-i în același timp. Dar și prin acces la informații clare care ne ajută să înțelegem cât de mare este de fapt impactul fiecăruia și cum putem concret să îl reducem.
Cum crezi că experiența anterioară în alte sectoare poate fi valorificată în domeniul sustenabilității?
Fiecare domeniu își poate articula strategia de sustenabilitate și orice experiență anterioară este utilă în acest demers. Aș aminti că schimbările majore vin și din interior, de la oamenii care înțeleg în profunzime domeniile în care activează și astfel pot ajuta procesul necesar de tranziție.
Suntem contemporani cu o revoluție conceptuală și ne concentrăm pe trecerea de la activitatea economică liniară la cea circulară, chiar spre un obiectiv evoluat de economie bazată pe principii regenerative. Acesta ar trebui să fie obiectivul dual final al economiei: și regenerativă și incluzivă, pentru oameni și mediu.
Circularitatea, așa cum o înțelegem noi, implică producție, reciclarea este o acțiune cu mai multe etape. Bineînțeles că refolosirea extinsă a produselor este întotdeauna o idee mai bună în detrimentul reciclării unor elemente de unică folosință, exceptând încă, zona medicală.
Să luăm chiar industria cea mai dificil de transformat – cea producătoare de energie fosilă, care își poate valorifica expertiza și reputația în sisteme energetice prin investiții în dezvoltarea de noi tehnologii, dar fără combustibili fosili. Nu este nimic mai important acum decât ieșirea din aceasta problemă globală de energie generată din arderea hidrocarburilor.
Din 2024 raportarea ESG devine obligatorie pentru o parte dintre companii. Cum vă impactează pe voi și pe clienții voștri?
Ne-am făcut datoria în baza NFRD din 2021 până în prezent și așteptam cu interes forma finală a transpunerii directivei CSRD în România. Societe Generale a creat un grup de lucru care oferă consultanță și un cadru comun pentru a răspunde cerințelor de raportare în continua creștere.
Grupul nostru, dar și alte instituții financiar-bancare, raportează de ani de zile la nivel internațional documente consolidate pentru toate entitățile sale.
Raportarea este prima etapă dintr-un șir de practici și legi care, sper eu, prin sistemul fiscal, vor supune activitățile poluante unei presiuni în creștere. Un rol joacă și piețele pentru tranzacționarea creditelor de carbon, cele reglementate (compliance markets) și cele în sistem voluntar. Important este să fie asigurat un flux pe piața de credite de carbon de calitate, cu trasabilitate și indicatori susținuți de măsurători reale, verificate.
În acest cadru de taxare, Uniunea Europeană a introdus la sfârșitul acestui an mecanismul CBAM – (Carbon Border Adjustment Mechanism) care este un pas fiscal important pentru a stimula tranziția.
Care sunt cele mai importante resurse și instrumente pentru a învăța despre sustenabilitate?
Resursele de e-learning sunt punctul de început și multe companii au o gamă largă de module, totul este să-ți găsești timpul necesar pentru a putea aprofunda subiectele. Aș mai căuta și paginile informative de la organizații internaționale sau academii cu reputație. ONG-urile sunt de asemenea entități care trag alarma. Sunt și articole foarte bune pe internet, însă nu toate sunt cu adevărat valoroase, unele sunt pur speculative.
Cel mai plăcut mod de a învăța consider că este interacțiunea cu specialiștii din domeniu, online si offline. Și eu mă inspir de la specialiști internaționali și pare că sună a reclamă, dar cele două sesiuni de Climate Change Summit din 2022 si 2023 organizate de Social Innovation Solutions și BRD, cu susținerea noastră, au avut o listă de speakeri cu esență și unii chiar cu un mod spectaculos de a livra mesajul.
Cei care își doresc să afle, dar nu au răbdarea sa citească sau să asculte specialiști, ar mai putea face ceva, să participe la un Climate Fresk – un joc serios dezvoltat în Franța de un profesor care și-a dorit să aducă rapoartele științifice și greoaie pentru public de la IPCC (Inter-governemental Panel on Climate Change) mai aproape de oamenii care pot aduce schimbarea.
Ce sfaturi ai avea pentru cei care doresc să urmeze o carieră în sustenabilitate și cum i-ai încuraja să-și construiască o carieră de succes?
Sustenabilitatea are nevoie de 3 ingrediente: bunătate, motivație intrinsecă și leadership. Este o formulă a umanității, pentru că bunătatea este cheia tuturor problemelor noastre, cuplată cu capabilitatea de a rezista pe termen lung și de a putea convinge prin prezență și deschidere. Aș încheia cu un citat dintr-o carte de suflet, potrivit vremurilor noastre în caz că ne îndoim de asta: „….most people, deep down, are decent”, Rutger Bregman în Humankind. A hopeful history.